Ghid Limba Română

Pentru mine, ca locuitor al Marii Britanii, cu dublă cetățenie, română și britanică, este o ocazie minunată de a vorbi despre limba româna.

Îți propun să facem împreună, o „călătorie” în care să aflăm sau să redescoperim detalii despre minunata noastră limba română, de la formare, până la cum este astăzi, curiozități și elemente unice, gramatica românească, alfabetul (abecedarul) românesc. Voi vorbi despre ce a însemnat limba franceză și limba italiană pentru români, vei găsi traduse câteva cuvinte turcești în româna, dar și cuvinte în engleză, importate în limba română.

Totul fără a avea pretenția unei prezentări academice sau cu analiză lingvistică detaliată, dar respectând munca cercetătorilor, istorici și lingviști, care ne oferă o imagine mai clară asupra limbii române.

Vorbită de aproximativ 34(28) de milioane de oameni, limba română, cu toate dialectele ei, se predă în școli din 43 de țari, este utilizată oficial în 20 de țări unde există comunități mari de români, fără a mai lua în calcul cei 500000 de arabi, și care alături de mulți alți străini, ca studenți, au învățat limba română, de-a lungul anilor. Există un număr însemnat de etnici germani plecați din România în timpul comunismului, dar și evrei plecați din România și Republica Moldova, vorbitori de limba română.

Limba oricărei națiuni, entități, definește apartenența fiecărui individ, la tezaurul extraordinar pe care îl reprezintă zestrea lingvistică. Un individ care vorbește și o altă limbă în afara celei materne, devine beneficiarul acestui tezaur, deoarece este beneficiarul tuturor sentimentelor și trăirilor, bucuriilor și tristeților, într-un fel, al vieții acelei entități, exprimată în cuvinte, dobândește o carte de identitate ca și membrii nativi ai entității respective.

Limba română, melodioasă, unică și provocatoare pentru istoricii și lingviștii străini, nu este mai prejos. Marele scriitor și eseist Nichita Stănescu caracteriza limba română „dumnezeiesc de frumoasă”, iar citatul „ Limba română este patria mea”, care-i aparține, de asemenea, este extraordinar de sugestiv. Limba română este pentru fiecare dintre noi, Cartea de Identitate, mult mai însemnată decât orice document tipărit, CI sau pașaport.

Iată tot ce trebuie să știi despre limba română.

Despre Limba Română

Dincolo de discuțiile despre momentul apariției și modul în care s-a format limba română, care sunt apanajul cercetătorilor istorici și lingviști, ceea ce se poate spune cu certitudine este că limba română este o limbă cu caracter latin și face parte din grupul limbilor romanice, alături de franceză, italiană, spaniolă, catalană șiportugheză.

Limba română aparține ramurii italice a familiei de limbi indo-europene. Având multe în comun cu celelalte limbi cu origini latine, nu este de mirare cât de ușor sunt de asimilat franceza, spaniola, portugheza și limba italiană pentru români (cât de ușor este de învățat, spre exemplu, sau cât de repede înțelegem italiana).

În Istoria Limbii Române, Alexandru Rosetti definea limba română ca fiind „limba latină populară (sau vulgară), vorbită neîntrerupt în părțile de răsărit ale Imperiului Roman. Istorici și lingviști susțin că procesul de formare a limbii române a început în sec. al II-lea e.n., după razboaiele daco-romane din anii 101-102, 105-106, al și a durat 150-200 de ani, timp în care daco-geta cedează locul limbii cuceritorilor, limba latină populară (are niște particularități distincte față de latina cultă) care, reprezintă fundamentul pentru limba română. Unii dintre ei cred că acest proces de romanizare a limbii a început mai devreme, odată cu intensificarea contactelor diverse, dintre cele două civilizații, geto-dacă și romană. Nivelul de dezvoltare al civilizației romane putea, prin contacte economice, diplomatice, militare, să ” împrumute” diverse elemente ale sale, celorlalte civilizații.

Din traco-getă au fost descoperite, prin metoda comparativă, 300 de cuvinte. Ex: barza, viezure, abur, moș, brazdă, abur,mal, balaur, Criș, Jiu, Argeș, Siret.

La fel ca și în cazul celorlalte limbi romanice, limba română nu a apărut imediat. Odată cu destrămarea Imperiului Roman, în sec IV e.n., începe o etapă de tranziție în care latina suferă un proces de transformare lentă, prin care se dezvoltă noile limbi romanice, inclusiv limba română. Acest fapt este atestat de documentele care prezintă, începând cu sec. VI e.n., o latină transformată, dar care nu se definitivase ca limbă romanică, încă.

Conform textelor descoperite, limba română apare în documente sec VIII e.n., dar se consideră că procesul de formare se încheiase în sec. VII e.n., rezultând româna comună.

Din sec al XVI-lea datează primul document scris în limba română – Scrisoarea lui Neacșu de le Câmpulung, apoi scrierile diaconului Coresi și altele. Prima gramatică românească a fost publicată la Viena în 1780.

Majoritatea savanților sunt de acord că două dialecte majore s-au dezvoltat până în secolul al X-lea: dacoromân și istroromân, dar în prezent sunt cunoscute patru dialecte: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân.

Limba româna a continuat să se dezvolte de-a lungul secolelor, fiind dezvoltată și „ocrotită” de oameni însemnați ai timpurilor lor: marii cronicari, reprezentanții Școlii Ardelene, pașoptiștii. Limba română literară, așa cum o cunoaștem astăzi a fost definitivată de marii clasici: Eminescu, Slavici, Caragiale, Creangă…

Aceste proces de perfecționare, modernizare și îmbogațire continuă și astăzi, limba română ajungând la un fond de 170000 de cuvinte, fără să se ia în calcul aproximativ 30000 de cuvinte, în special diminutive.

Din punct de vedere structural, gramatica limbii române provine aproape în totalitate din latina populară și față de care, dintre limbile romanice, din acest punct de vedere, limba noastră prezintă cea mai mare apropiere.

S-au moștenit, prin preluarea totală sau parțială a structurilor gramaticale ale limbii latine în limba romană, toate aspectele latine ale verbului, timpurilor, conjugărior. Pentru substantiv dintre cele cinci declinări, limba română a păstrat doar trei: nominativ/acuzativ, genitiv/dativ și marginal vocativ.

Există o singură limbă română standard scrisă (literară) folosită de toți vorbitorii nativi, indiferent de regiuni, unde, în mod specific, se vorbesc diverse subdialecte numite graiuri.

În prezent, limba română este vorbită de românii din România, moldovenii din Republica Moldova, românii minoritari din Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Serbia.

Influențe în limba română

Dacă te uiți pe hartă, îți vei da seama rapid că limba română este singura limbă romanică din Europa de Est, o „insulă de latinitate într-o mare slavă”. Ca urmare, era normal ca influențele să se manifeste și asupra limbii, împreună cu cele asupra societătii românești, în general.

Influențele definitorii asupra limbii române s-au manifestate în mai multe etape. În etapa timpurie, au fost cele ale populațiilor slave, maghiare, turcă. A urmat etapa influențelor greacă și neogreacă, iar în a treia etapă, limba română se modernizează prin împrumuturi masive din familia limbilor de sorginte latină, în special franceza și italiana.

Prin stabilirea în estul Europei, apoi migrația lor spre centrul și sud-vestul Europei, popoarele slave au venit în contact, în mod inevitabil, cu populația românească din această zonă. Cei care s-au stabilit pe teritoriul ocupat de români (vlahi), au fost asimilați de către localnici. Se poate afirma faptul că slavii au determinat o nouă epocă în dezvoltarea poporului român şi a limbii române și prin aceea că i-au despărţit pe românii ce alcătuiau până atunci un singur trunchi, în mai multe ramuri, funcție de zona locuită: dacoromânii, meglenoromâni, aromâni și istroromâni.

Există și o mulțime de influențe slave, se estimează că aproximativ 20% din lexicul românesc era de origine slavă, în prezent, în vocabularul modern, prin dispariția arhaismelor, au mai rămas 10%.

A reprezentat cea mai puternică influență dintre toate, în perioada de început a formării limbii române, mai ales după adoptarea alfabetului chirilic de către bulgari. Cuvinte ca ceas, dragoste, a iubi, vorbă, a trăi, prost, vesel, bogat, muncă, sunt câteva din mulțimea de cuvinte slave intrate în vocabularul românesc. Cel mai utilizat cuvânt Da, are aceeași întrebuințare și înțeles în limba rusă.

Chiar dacă limba slavă scrisă, cultă, slavona, care era limba bisericii și a cancelariilor, era sensibil diferită de limba vorbită, se poate spune că împrumuturile lingvistice din cele două forme slave, în limba română nu au avut diferențe. Timp de peste trei secole alfabetul chirilic a fost folosit în școală, administrație și biserică.

În general, vocabularul românesc care se ocupă de religie, ritual și ierarhie este slav, puternic influențat de slavona bisericească veche, multe dintre biserici folosind încă, în picturile decorative, alfabetul chirilic, slav.

În concluzie, influența slavă a modificat hotărâtor forma lexicală a limbii române fără să-i altereze esența de origine latină, gramatica româneasca păstrându-și în continuare, structura latină.

Din această trecere în revistă a influențelor exercitate de alte popoare asupra limbii române, nu puteam să nu vorbesc despre cele ale turcilor, maghiarilor, germanilor și grecilor.

Influențele maghiare în limba română nu există decât prin împrumuturile, nu foarte numeroase, dar care sunt cuvinte cuprinse în lexicul fundamental: gând, oraș, fel, mântuire, neam, a făgădui, hotar, chip, a cheltui, belșug, viclean.

Influențele timpurii, în limba română, pe lângă slavă și maghiară, sunt și cele exercitate de limba greacă veche, datorită relațiilor cu Imperiul Bizantin. În lipsa documentelor scrise, mai vechi de sec XVI, nu se poate spune exact care dintre cuvintele grecești din limba română au intrat în mod direct, prin relațiile cu Bizanțul sau prin intermediul limbii slave, dar nici care aparțin perioadei bizantine sau neogrecești (fanariote).

Hârtie, orez, crin, cămin, icoana, mânăstire, evanghelie, taifas, sindrofie, sunt câteva dintre cuvintele provenite din limba greacă.

Influențele germanice asupra limbi române, a lexicului, nu sunt semnificative. Asupra prezenței acestora nu există consens între lingviști. Este acceptat soap (săpun), prezent în toate limbile romanice, iar presupus germanice: nasture, targă, rapăn, toate ca influențe timpurii (sec II-V).

Ulterior, în evul mediu, influențele au fost diverse: politice, militare, culturale și, impicit, lingvistice. Cuvinte din germană: maior, cartof, șnițel, chiflă, sacou, pensula, șurub, pantof, halbă,taler, țiglă, gradiniță de copii.

Influențele turcești din limba română sunt etapizate. Cele turco-tătare, timpurii, sec IX-X, și cele din Imperiul Otoman, după sec. al XV-lea.

Relațiile îndelungate de suzeranitate ale Țărilor Române cu Imperiul Otoman au facilitat și împrumutarea de cuvinte turcești în română, se poate spune că a fost un lucru firesc. Otomanii au dominat această zona a Europei 500 de ani, ca Imperiu existat 623 de ani, fiind factor de progres economic al zonei.

Un fapt demn de subliniat este că otomanii nu au impus schimbări majore în țarile suzerane, ca urmare, limba română, gramatica românească, laină, nu și-au pierdut nicio trăsătură, chiar dacă au fost împrumutate aproape 3000 de cuvinte turcești în română.

Câteva cuvinte turcești în română, adaugate în vocabular: toponimele Comșa, Caraiman, Teleorman, Peceneaga, Iași, dar și teanc, cioban, cobuz, baltag, ciorap, cutie, papuc, chef, chibrit, bacșiș, belea, cafea, pilaf.

Perioada pașoptistă este o perioadă marcantă în evoluția culturii și modernizarea limbii române. Prin Gramatica Românească, scrisă de Ion Heliade Rădulescu în anul 1828, sunt promovate ideile de modernizare și integrare în familia limbilor romanice.

Odată cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza putem spune că începe o nouă etapă de evoluție pentru limba română, prin decretarea după anul 1860, a introducerii alfabetului românesc, latin, în administrație și învătământ. Chiar dacă a fost impus prin lege în anul menționat mai sus, alfabetul românesc fost introdus treptat, procesul în sine nu a fost unul ușor, ci a însemnat depășirea unor obstacole însemnate.

Este consemnat că încă din 1850, în Muntenia se folosea alfabetul românesc, iar din 1830 amestecat cu cel chirilic.

O influență majoră în modernizarea și occidentalizarea limbii române, a avut-o limba franceză. De fapt, într-un articol din Historia, acad. Marius Sala menționează : „ influența franceză este cea mai puternică influență în lexicul limbii române, ea a dus, în cea mai mare măsură, la schimbarea configurației lexicale a limbii noastre”.

Cuvinte din limba franceză: avocat, artist, bisturiu, restaurant, patriotism, șampanie, parchet, sunt doar câteva din procentul de 22,12% din vocabularul reprezentativ.

Limba italiană, alături de limba franceză, a reprezentat element de modernizare și reromanizare al limbii române. Sunt 102 cuvinte de origine italiană, în vocabularul reprezentativ. Armată, națiune, istorie, gazetă, muzică, piață, modă, sunt câteva dintre acestea. Limba italiană pentru români a fost întotdeauna ca un magnet, datorită faptului că cele două limbi se aseamănă cel mai mult dintre limbile romanice. Este mai ușor de învățat și datorită asemănarii lexicale, 77%. Morfologic, sunt similare, gramatica italiană seamănă cu gramatica românească, iar pronunția este foarte ușoară. Totuși, limba italiană pentru români nu este o problemă, la stadiul de a înțelege și a se face înțeleși, după 3-4 luni, dar a cunoaște limba italiană un nivel ridicat este nevoie de 2-3 ani de studiu. Depinde de capacitatea fiecarui individ.

Încă un aspect, limba italiană pentru români este forte ușor de învățat, tinde să devină un mit, deoarece și limba româna tinde să devină greu de învățat, pentru unii.

Dezvoltarea relațiilor la nivel internațional, renunțarea la granițe în interiorul Uninii Europene, inexistența granițelor în mediul virtual, au dus la împrumuturi fară precedent de cuvinte, în limba română, în special cuvinte în engleză.

Împrumuturile masive confirmă viabilitatea sistemului lexical al limbii române, caracterul lui deschis. Faptul acesta permite adoptarea şi adaptarea termenilor din cele mai diverse limbi europene: engleză, franceză, italiană, germană, etc.

Ca urmare, influența limbii engleze, care este fenomen la nivel mondial, este un rezultat firesc al acestui fapt. Având un vocabular foarte bogat, peste un milion de cuvinte, o istorie de secole de colonizare, comerț internațional, relizari culturale extraordinare, acum, în era fără bariere, a tehnologiei, limba engleză nu putea să nu influențeze și domeniul lingvistic de la noi.

Au fost adoptate cuvinte în engleză cum sunt: afterschool, breaking news, all-inclusive, take away, rating, laptop, site, duty-free, screening, etc.

Infuzia, prin împrumut de cuvinte în engleză, în limba română, a început cu mai bine de 150 de ani în urma și continuă.

Cuvinte în engleză

Lista rapidă de fraze

Ești încântat să înveți câteva fraze și cuvinte de bază în limba engleză?

Să începem:

• Salut – Hello
• Ce faci? – How are you?
• Bine, mulţumesc – Fine, thank you
• Cum vă numiţi? – What is your name?
• Cum te cheamă? – What’s your name?
• Vă rog – Please (formal)
• Te rog – Please (informal)
• Mulţumesc – Thank you
• Da – Yes
• Nu – No

Cuvinte ca:

• gem – jam
• tramvai-tramway
• manager – manager

sunt prezente de mult timp în limba română.

În limba română vorbită sunt folosite foarte multe cuvinte în engleză, în special de către tineri, ceea ce face ca asimilarea termenilor din limba engleză să devină foarte ușoară și normală în limba română. Limba vorbită de mulți dintre ei, Romenglish, poate fi auzită de multe ori.

Cum se spune te iubesc în engleză

Există multe moduri de a-ți declara dragostea în limba română, dar cea mai comună și profundă declarație este „Te iubesc”. Spre deosebire de englezi, noi, românii, nu o folosim foarte des, în circumstanțe obișnuite, pentru noi presupune existența unei situații cu mare încarcătură emoțională, fiind unul dintre cele mai profunde sentimente.

Te iubesc – I love you

Precizez că dacă unui englez îi place un obiect, un teatru sau un film, spune: „Oh, iubesc această cămașă,….”. Se folosește, dar, în general, românii obișnuiesc să folosească expresia „îmi place foarte mult” în loc de „iubesc asta…”. Cuvântul „iubesc” este cu adevărat profund și trebuie să-ți placă cu adevărat ceva, atât de mult încât să nu existe cuvinte deasupra lui. De aceea este de obicei rezervat pentru declararea sentimentelor. Observați că este întotdeauna folosit ca informație, deoarece este folosit doar în circumstanțe foarte familiare cu cele închise.

Alte câteva cuvinte în engleză folosite în limba română

• grant
• banner
• master
• grill
• party
• advertising
• snaks
• clip

Lucruri interesante despre limba română

Caracteristici unice

Limba română este cea mai unitară limbă romanică, neavând dialecte, ci doar graiuri. Din această cauză este considerată de către lingviști, unică în lume.

Limba română este singura limbă din Europa, în care se poate face o propoziție cu 8 cuvinte numai din vocale.

Fiecare obiect are un gen

Substantivele românești au gen: feminin, masculin și neutru. În română, un scaun este neutru, în timp ce o masă este feminină. Cel mai simplu mod de a învăța limba română și de a te obișnui cu genurile este să înveți un cuvânt cu articolul corespunzător. Acesta este probabil cel mai greu obstacol în învățarea limbii române, mai ales ca vorbitor de engleză. Ca vorbitor de română, nu m-am oprit niciodată să mă gândesc cât de dificil trebuie să fie acest lucru până când am început să învăț limba germană și am realizat că atribuirea de gen nu este universală. În timp ce „masa” este feminin în română, este masculin în germană.

Vorbește-o așa cum o scrii

Limba română este o limbă fonetică. Odată ce învățați vocabularul, o poți vorbi și citi cu ușurință. Aceasta înseamnă că cuvintele sunt pronunțate așa cum sunt scrise, făcându-le puțin mai dificile decât să le spui în engleză. Veți găsi câteva grupuri de litere care au propria pronunție, dar odată ce le învățați, sunetele lor nu se vor schimba niciodată.

Limba română are diacritice

A nu se confunda cu accentele, în română folosim diacritice. Diacritice sunt semne plasate deasupra sau sub o literă pentru a indica o pronunție specială. Vei găsi semne diacritice în toate textele oficiale, ziarele și subtitrarile oficiale. Cu toate acestea, majoritatea românilor ignoră diacritice atunci când scriu online sau trimit mesaje text. Există doar 5 diacritice în română: ă, â, î, ș, ț.

Există formal și informal

Limba româna poate fi formală și informală. Când vorbim cu străini, bătrâni sau superiori, folosim limba română formală. Cu prietenii, folosim limba română informală. Există o diferență între cele două. Până când cineva vă spune că puteți folosi informal, ar trebui să folosești întotdeauna formal. Este semn de respect. Singura diferență este atunci când vorbești cu copii sau cu oameni mai tineri decât tine. Folosim întotdeauna formalul într-un mediu profesional până când ne obișnuim și persoana în cauză ne invită să trecem la informal. Acest mod de adresare este specific și francezilor.

Limba română este în Patrimoniul Mondial UNESCO

Limba română a intrat în Patrimoniu Mondial UNESCO, patrimoniul imaterial al lumii, cu trei cuvinte. Este vorba despre „colind”, „dor” și „doina”, ultimele două cuvinte intraductibile în alte limbi, conchide UNESCO.

Limba română are al treilea cel mai lung cuvânt dintre limbile Europei

Româna este limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din Europa. „PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZA”. Și acum respiră… Acest cuvânt are 44 de litere. Se referă la o boală pulmonară care este cauzată de inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Deoarece boala nu este foarte frecventă, cuvântul este rar folosit.

Limba româna are cele mai multe proverbe și zicători

Limba română folosește cele mai multe proverbe și zicători, dintre toate limbile. Româna este una dintre puținele limbi în care „câinii latră și urșul merge”. Proverbele au fost totdeauna izvor de înțelepciune accesibil tutror.

Zicalele sunt de mare valoare culturală în România. De obicei sunt scurte, dar sensul este bogat. Scriitorul Vasile Alecsandri a caracterizat foarte bine pe români prin celebra zicală „românul s-a născut poet”.

Gânduri finale

Limba română este cu adevărat fascinantă. Prin caracteristicile unice pe care le are, învațarea limbii române corecte deschide o multitudine de posibilități pentru fiecare dintre noi. Astfel, putem să ne exprima gândurile, ideile, trăirile, în forme minunate, fără a excela ca filiologi, ci doar spunându-le în limbaj comun.

Sigur îți amintești Abecedarul românesc, acea carte simplă, dar inestimabil de valoroasă prin faptul că ne-a oferit Alfabetul românesc, cheia către lumea magică, de vis, a Limbii române, cea plină de basme, ghicitori, snoave, proverbe, ghicitori și multe alte minunății.

Îți poți imagina poeziile inegalabilului Eminescu, poveștile lui Creangă, basmele lui Ispirescu, schițele lui Caragiale, și alte capodopere literare, exprimate în alta limbă? Ar fi imposibil!

Și nu putem să nu amintim pe marele Constantin Brâncuși care prin operele sale se exprimă în limba română, în întreaga lume. Magnific, Ansamblu de la Târgu Jiu, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului (Coloana Recunoștinței fără Sfârșit), în care Brâncuși a pus gâdurile sale de profundă și veșnică recunoștință, „cântă o doina de dor”, magică.

Aceste gănduri pleacă, în Tăcere, de la Masă, trec prin Poarta Sărutului și ajung în Coloana Infinită care le transformă în „vorbe ”care spun, în minunata Limbă română, „Oda Recunoștinței fără Sfârșit”, închinată eroilor căzuți în Primul Război Mondial.

Sper că ți-a plăcut această „călatorie” în care am prezentat câteva informații despre fascinanta Limba română, că vei fi încântat ca în viitor să-ți folosești abilitățile pentru a descoperii și aprofunda unica și minunata noastră, Limba română!